Peripeţiile botoşăneanului care vrea neapărat să iasă la pensie

Un bărbat din Botoşani este mai mult ca sigur, foarte preocupat de propriul viitor. Ce a fost în stare să facă pentru o mică protecţie la bătrâneţe este demn de toată lauda. Poate iluzia, poate speranţa, poate optimismul incurabil, l-au făcut să străbată peste 7.000 de kilometri în mai puţin de 24 de ore. Despre ce este vorba, vedeţi în rândurile ce urmează.

Era o seară liniştită în Londra. De la geamul casei sale, printre picăturile mărunte şi dese de ploaie abia desluşea Tamisa. Vremea asta mohorâtă îl făcea să se gândească acasă, la familie, la prieteni, la cunoscuţi. Îi era tare dor, plecat fiind de vreo cinci ani şi ceva din Botoşani. E adevărat că mai dăduse pe acasă, dar rar de tot şi pentru scurt timp. Noroc cu antena aia satelit că mai afla şi el de la TV ce se întâmplă prin România.

Ghemuit în fotoliu, omul nostru a decis că e bine să se uite un pic la ştirile din ţară. Poate mai află ceva nou şi demn de remarcat. După vreo două, trei crime şi violuri, asezonate cu oarece scandaluri dintre două „dive” contemporane, atenţia i-a fost captată de vocea crainicei: „Astăzi a intrat în vigoare o lege în baza căreia persoanele care doresc să îşi completeze vechimea în muncă pot face acest lucru dacă se adresează Caselor de Pensii din judeţele în care îşi au domiciliul”.

„Măi, ce să însemne asta?” – s-a întrebat brusc botoşăneanul nostru. A intrat imediat pe internet şi a aflat că în acea zi intrase în vigoare Legea 186/2016. „Mamăăăăăă, ce bucurie! – sări el în sus! Adică acum am şansa să îmi plătesc nişte contribuţii în ţărişoara mea şi când va veni vremea mă voi bucura şi eu de pensie exact ca tata”.

Câteva zile nu a avut stare… Se foia de colo-colo şi încerca să afle cam ce bani i-ar trebui lui ca să acopere cei cinci ani în care nu contribuise deloc la fondul de pensii din România. După ce şi-a pus jumătate din rude pe drumuri, a aflat că trebuie să ajungă la Casa de Pensii din Botoşani cu ceva mai puţin de 3.000 de lire sterline şi treaba se rezolvă.

Banii nu erau chiar o mare problemă, mai ales că reuşise să strângă ceva. Singura chestie era aceea că de la serviciu, fiind perioada sărbătorilor, nu îl putea învoi mai mult de 24 de ore. Cum să facă? Tot de acasă i-a venit salvarea. De la prieteni a aflat că are cursă directă de avion între Londra şi Suceava. Mai mult, avionul care îl aduce dimnineaţa la Suceava face cale întoarsă spre seară.

„Gata! – şi-a spus el. Treaba e rezolvată!”.

Imediat a făcut rezervări la cursele aeriene, dus-întors în aceeaşi zi. A ajuns dimineaţă la Salcea, iar prietenul din copilărie era acolo. S-a urcat în maşină, a mers direct la bancă şi a schimbat lirele, iar cu leii a venit imediat la Casa de Pensii. În jumătate de oră a rezolvat şi aici cu toate actele, după care, mulţumit s-a dus acasă, la tata. „Tată – i-a spus el mândru – află că şi eu voi primi pensie din România. La câtă vechime aveam înainte de a pleca în Anglia s-au mai adunat cinci ani”. Şi i-a arătat fericit chitanţa!

Apoi, spre seară, tot prietenul l-a dus la aeroport, iar în trei ore jumătate era înapoi. Adică acolo de unde plecase dimineaţă, în noua lui casă din Regat. Doar că acum era mai bogat…

Mai bogat cu cinci ani de vechime în muncă!

Un lucru e clar. Concetăţeanul nostru a străbătut aproape 7.000 de kilometri în mai puţin de 24 de ore, doar pentru a beneficia de prevederile unei legi cu adevărat avantajoase.