Lacul cu nuferi – loc de poveste stricat de nepăsarea „distrugătorilor”! GALERIE FOTO!

Ieri, sute de botoşăneni au mers pentru o plimbare şi o gură de aer proaspăt la Lacul cu nuferi. Zeci, dacă nu chiar sute de maşini, erau înşirate pe calea de acces pe o lungime de peste un kilometru. Încurajaţi de prima duminică de primăvară autentică, cu un soare strălucitor şi temperaturi de peste 20 de grade, oamenii au părăsit pentru câteva ore amorţeala oraşului şi au preferat să se destindă în acelaşi loc în care îşi găsea liniştea şi Mihai Eminescu.

Gunoaie încă de la primii paşi

Din nefericire, încă înainte de a ajunge la parcarea din preajma lacului mulţi s-au „lovit” de mizeria numită drum. Plin de gropi şi foarte îngust, acesta nu este deloc primitor cu cei care ajung în zonă. Iar aglomeraţia de ieri chiar a pus capac doritorilor de aer curat. Nervi, claxoane, supărări!

Apoi, chiar la intrarea pe aleea ce duce spre lac, lângă un coş era plin de gunoaie. Mizeria de nedescris nu era deloc primitoare! Păcat de banii investiţi de Consiliul Judeţean pentru amenajările de acolo dacă Primăria Mihai Eminescu nu este în stare să asigure salubrizarea. Toaleta ecologică, foarte modernă şi utilă, zace închisă! Noroc cu „ecologicele” din pădure…

Calea de acces are în sfârşit un alt aspect. Pavelele moderne au înlocuit acele vechi dale de beton care deveniseră un fel de şotron pentru cei care se încumetau în zonă. Nici aici nu a intervenit deloc Primăria din comuna poetului nepereche. Noroaie aduse de ape şi de topirea zăpezii au format un strat gros pe deasupra pavelelor.

Foarte utile sunt panourile de orientare montate de CJ. Din păcate, unora li s-a căşunat şi pe acestea şi le-au distrus. La fel, unele bănci.

„Distrugătorii” sunt peste tot

Un pic mai la deal, constructorul a decis să monteze o balustradă pentru cei care iau în piept povârnişul spre lac. Felicitări celor care s-au gândit şi la persoanele în dificultate sau mai vârstnice. Ruşine să le fie celor care au reuşit să distrugă ceea ce s-a construit cu mari eforturi financiare. Nişte debili au reuşit să rupă acea balustradă în mai multe locuri. Doar nişte inconştienţi pot să se lege de astfel de obiecte utile pentru a-şi demonstra forţa.

În rest, peste tot PET-uri, cutii de bere, pungi de seminţe. Se pare că spartul seminţelor rămâne „sport naţional” naţional în zonă. Chiar în faţa băncilor sunt formatate grămezi de coji de seminţe, semn că amatorii de aer curat au tot stat la taclele cu colţurile gurii pline de resturi alimentare. Asta e!, fiecare cu pasiunea lui.

Frumosul pod care duce spre insuliţă era plin de lume. La fel şi pe micuţa insulă, puzderie de oameni. Chiar toată zona era acaparată de iubitori de natură.

Biciclete, ATV-uri…

Deranjant este şi faptul că unii nu se sfiesc să pătrundă pe aleile pietonale cu bicicletele. Dacă unii au bun simţ şi nu se urcă pe biciclete printre oameni, alţii preferă să facă slalom printre vizitatori, chiar dacă sunt şi mulţi copii cu chef de hârjoneală.

Alţii, şi mai şi…, au venit pentru a prezenta un spectacol nesolicitat de nimeni cu ATV-ul. După ce au dat ture printre „plimbăreţii pedeştri”, stăpânii ATV-ului s-au decis să tureze motorul prin pădure. Ajunşi, probabil, de blestemele celor deranjaţi de zgomot şi traseul ales, ATV-iştii s-au trezit prinşi într-o baltă formată în pădure. Degeaba s-au chinuit să îşi scoată „scula” din apă…

Printre doze de bere şi sticle sparte trăiesc şerpi şi broscuţe ţestoase

Imaginea lacului este dezolantă acum, aproape de jumătatea primăverii. Stufărişul tăiat de pe malul apei a lăsat la vedere doze de bere, sticle sparte şi alte mizerii care nu fac cinste. Apa chiar este mizerabilă. Pe lac, nici măcar un nufăr. Sau un fir, ceva… Doar mizerie, mizerie şi, un pic mai încolo, iar mizerie!

Printre toate acestea, au ales să-şi trăiască viaţa tot felul de reptile. Doi şerpişori, unul chiar cu rang de Şarpe!, se zbenguiau în apele încălzite de razele soarelui, spre deliciul câtorva micuţi care vedea pentru prima oară astfel de animăluţe în mediul lor natural.

Pe o plantă din apă, cocoţată chiar în vârf, trona o minunată broscuţă ţestoasă. Toropită de căldură, aceasta se bucura de soare şi de spectacolul oferit de oamenii veniţi în vizită!

Chiar aşa… Oare animalele care vieţuiesc în zona Lacului cu nuferi nu aşteaptă venirea primăverii pentru a vedea din nou oamenii?